Ma tot intreb, de ce cuvantul "ruptura"...evoca spontan viata amoroasa?
Este evident faptul ca, iubirile actuale sunt deseori efemere...insa ne confruntam deseori cu alte cazuri precum: parasirea caminului familial, terminarea studiilor apoi, gasirea unui loc de munca
,urmand apoi pensionarea ....pierderea celor dragi,si asa mai departe....
Instinctiv ...asociem rupturile cu ideea de pierdere,de suferinta,cu lucrurile dure ale existentei si de cele mai multe ori cu esecul.Insa, gandindu-ne mai bine ne dam seama cat de mult schimbarile si plecarile ne-au transformat,eliberandu-ne de tot ceea ce simteam o "povara".
Ruptura poate fi dificila si salutara, cu totii reusim sa trecem prin ea...inca de la prima rasuflare pana la ultima, viata noastra reusind sa se construiasca prin separatie.De la cea mai anodina ,sculatul din pat dimineata pana la ...cea mai cumplita,pierderea unei fiinte dragi.
Orice ruptura ne obliga sa ne mobilizam tot ceea ce este "viu" in noi,apoi ea ne ajuta sa ne definim...diferentiindu-ne de ceilalti si sa reusim sa fim noi insine.
Mereu am trait, traim sau vom trai rupturi sentimentale,existentiale sau sociale...realitatea ne-o dovedeste ,asa e viata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu