...

...e atat de ciudat cum te incerca viata, la fel de ciudate sunt deciziile pe care trebuie sa le iei la un moment dat....si oricat de mult iti doresti s-o iei pe cea mai buna mereu va exista ceva care nu se potriveste in puzzle. Totul se aseamana cu o loterie, iar biletul castigator fiind calea catre "evadare"... daca esti fericitul castigator bravo tie , inseamna ca ai scapat de nebunie.

Dar cum nu se castiga atat de usor, trebuie sa faci fata provocarilor ....si-mi pare ca intr-o zi nu o sa mai reusim. Fiind om, se pare ca si pe mine ma incearca Cel de sus... nu stiu ce sa mai simt, frica?...ma ratacesc printre gandurile mele ca intr-un labirint; mila?...de mine si de toti pe care-i iubesc; nesiguranta...oare ce am devenit? ...un flux de stari si sentimente, o stare de incapacitate de a trece peste acea punte instabila....caut cu disperare pe cei ce ma pot ajuta ,unde sunt? e mult prea ceata ca sa-i vad! ma vreau pe mine acea femeie puternica si hotarata vreau sa trec peste toate...insa momentan totul e prea iritant, prea fals si prea sufocant...

Se zice ca timpul ne "vindeca" toate ranile...oare o fi asa???

...inca un pic si 20 !

Woow...!!! tind sa cred ca imbatranesc...constientizez ca mai sunt cateva zile si impinesc 20 de ani, gata!!! nu mai sunt copilandru sunt femeie in toata firea ...si parca incepe a-mi parea rau, e atat de bine cand esti inocent, cand toti roiesc in jurul tau ca albinele pe langa stup...cand esti protejat de navoadele minciunilor, fara escapade idioate si reprosuri...mi-e dor!
...insa sunt optimista -optimismul ucide teama de nou , deja ma gandesc la tot felul de maruntisuri : tort, cadouri , petrecere ,seara romantica , poate...o mica "stare de ebrietate" :D , dragoste....bla ,bla...
Cum ma vad la 20 de ani (...) ??? puternica! aceeasi "EU" zburdalnica, naiva si indragostita ...

????

E ciudat faptul ca la fel cum suntem indispensabile de aer , apa....de haine...de farduri, rujuri,creme si toate porcariile. Si mai ales de dorinta de a ramane mereu frumoase si tinere; barbatii ne fac sa ne pierdem uneori mintile ...cuvintele "alese", sarutari, dezmierdari...promisiuni desarte...ce mai tot tacamul!
E la fel de ciudat faptul ca nu putem renunta la ei, sunt niste copii mari...mereu interesati de noi "jucarii", ...tind sa cred ca sunt indragostiti mereu de jocuri ,de fotbal ,de box ,formula 1 si in tot vacarmul acesta ei se simt minunat de bine...
Nu recunosc diferenta dintre un ruj si un gloss...nu vor intelege niciodata de ce dureaza atat sa te hotarasti in privinta cumparaturilor...mereu intebandu-se :" ce naiba mai vor femeile acestea?!"
...oamenii sunt asemeni unui rau...asemeni undei ape curgatoare ,mereu se schimba...

...oare, cand trebuie sa inchei un capitol din viata ta?

Ma tot intreb, de ce cuvantul "ruptura"...evoca spontan viata amoroasa?

Este evident faptul ca, iubirile actuale sunt deseori efemere...insa ne confruntam deseori cu alte cazuri precum: parasirea caminului familial, terminarea studiilor apoi, gasirea unui loc de munca

,urmand apoi pensionarea ....pierderea celor dragi,si asa mai departe....

Instinctiv ...asociem rupturile cu ideea de pierdere,de suferinta,cu lucrurile dure ale existentei si de cele mai multe ori cu esecul.Insa, gandindu-ne mai bine ne dam seama cat de mult schimbarile si plecarile ne-au transformat,eliberandu-ne de tot ceea ce simteam o "povara".

Ruptura poate fi dificila si salutara, cu totii reusim sa trecem prin ea...inca de la prima rasuflare pana la ultima, viata noastra reusind sa se construiasca prin separatie.De la cea mai anodina ,sculatul din pat dimineata pana la ...cea mai cumplita,pierderea unei fiinte dragi.

Orice ruptura ne obliga sa ne mobilizam tot ceea ce este "viu" in noi,apoi ea ne ajuta sa ne definim...diferentiindu-ne de ceilalti si sa reusim sa fim noi insine.

Mereu am trait, traim sau vom trai rupturi sentimentale,existentiale sau sociale...realitatea ne-o dovedeste ,asa e viata!

Detest ...pentru ca ma straduiesc in exces, sa corespund tuturor cerintelor. Sa fac fata tuturor asteptarilor...toti vor cate ceva...mama, ar vrea sa ma "impiedic" intr-o buna zi de un barbat fastuos care sa imi faca toate poftele fara sa fiu nevoita sa ma lupt pentru ceea ce "eu" imi doresc ...fara sa simt satisfactie, iubire, implinire....sa fiu doar o umbra incompetenta aruncata intr-un labirint.Tata isi doreste sa fiu inocentul copil la varsta prescolara....zglobie ,micuta, lipicioasa, un licurici in curtea lui...neavand nimeni voie sa ma atinga.

La "birou" se asteapta sa fiu punctuala, perseverenta si foarte serioasa ...mai pe scurt sa fiu stresata....sa merg ,sa fac...apoi de ce nu asa ,de ce altfel....? realizeaza ca esti tanar??? esti apa limpede , insa trebuie sa o tulbure...sa fii mediocru, sa asculti de "parerile comuniste" a unor stereotipe cazute in meditatie...sa devii una cu ele si sa fii pe aceeasi unda...toate pentru o buna cooperare.

In "castelul de nebunii", pe o tabla de sah a inceput jocul...dupa un timp, regele ataca...."unde e ascunsa maturitatea"...??? hmm... e ascunsa ea pe undeva...sireata ,asteapta momentul oportun.

Merg pe strada... in jurul meu doar oameni munciti, plictisiti , bolnavi de mediul in care sunt siliti sa traiasca ...de nu pot zambi?de ce trebuie sa te infasori intr-un cocon de vise scamoase in loc sa te bucuri de lucrurile marunte,de ce sa nu zambesti?

...si totusi e ciudat , vrei sa devii un om belicos sa rezbesti si sa iti atingi telul.

...spectacolul

Cortina se deschide...iar din rezervorul de intamplari ale lumii incepe "spectacolul prostiei colective".Reusesti sa te nasti intr-o lume misterioasa. Bun venit in aceasta lume,unde iluziile domina iar realul e o "carpa" de sters pe jos....o inchisoare unde libertatea duce la un lesin cotidian de plictiseala, straduindu-te mereu sa mimezi starea in care vrei sa te aflii. O fiinta
nascuta la o moarte de buzunar. Suferind de o ciroza sufleteasca ti-ai "interzis" accesul la fericire, esti prea gol, prea uscat, prea cosmetizat...reusesti sa schitezi un zambet grav dupa o supradoza de melancolie.Devii obsesiv in a-ti cauta identitatea...intreband banal: cine...?ce...?cum..?
O lume unde cei mai multi mor pliati, asezati pe raftul ce le-a fost hazardit de natura si societate.
Cat de mult trebuie sa dai din tine, ca sa vrei atat de putin de la ceea ce e inafara ta...vrei sa renunti la statutul de "marioneta", gata sa salte pe sfori marunte de un papusar ascuns.Insa in acest spectacol cu totii suntem novici, candidam la un vartej de nisip intr-o clepsidra iar daca suntem amagiti sau umiliti este numai din vina noastra. Piesa e la final...se trage cortina, lumina reflectoarelor e din ce in ce mai slaba...deodata ma simt electocutat de un frison care imi zgaltaie fiinta..."cine" sunt eu? un biet spectator..."ce" vreau? un raspns...la intrebarea "cum "evadez?
Trebuie sa dau din coate pentru a ocupa un loc pe scena lumii, trebuie sa ma lupt pentru o idee
trebuie sa am o functie ,putere si bani...trebuie sa scriu, sa pictez sau sa compun, trebuie sa insemn "ceva" pentru semenii mei, geturile mele pot influenta sau schimba in vreun fel spectacolul lumii si toata viata sta si creste pe acest tesut de iluzii!

FETELE BUNE ajung in rai...FETELE RELE ajung unde vor...

Trebuie sa recunosc ca ,aceasta carte m-a pus putin pe ganduri.In ciuda faptului ca traim in secolul XXI unele conceptii nu reusesc sa treaca peste acea "bariera"....
"Femeia"....se asteapta de la ea sa reprezinte sexul cuminte, sa fie mereu amabile, modeste ,
generoase , mereu gata sa cedeze in favoarea celuilalt insa...ce ascunde aceasta in sufletul ei???
Ei bine, ne-am hotarat nu mai vrem sa fim doar..."cuminti"!
Dorim sa ne impunem, sa fim agreate de cei din jur ,sa nu trebuiasca sa traim cu sentimente de culpabilitate, sa ne atingem "scopul", sa fim critice si totodata convingatoare...sa fim frumoase, ingrijite si pline de energie, flexibile si uneori incapatanate, aero-pragmatice (uneori e bine sa fim aeriene)...sa fim indraznete insa...cu mult sarm, sa iubim (sa fim iubite...), sa fim "bune amante"
....sa fim fatale!!!
Fetele indraznete nu sunt un fenomen nou...la fel si femeia obisnuita, cea de langa tine...arata intr-o masura din ce in ce mai mare ca stie sa "muste"....si vrea sa "invinga".
Ce avem comun...???
...poi, incalcam reguli ,apoi stabilim propriile reguli, ridicam pretentii concise, reusim cu usurinta sa-l rostim pe "NU", nu lasam pe nimeni sa ne faca nesigure, toate avem o viziune ,suntem generoase, stim ca nu putem fi placute de catre toata planeta..., ne dorim succes, am invatat sa nu dam importanta criticii, sa nu ne lasam reduse la tacere, tinem cont de zicala: "Nu risti, nu
castigi!";suntem mandre si nu ne deranjeaza sa vorbim un limbaj direct...suntem mult prea feminine si mereu atragem "ochiul magic al barbatilor"....
Si toate sustinem sus si tare:
"Nimic in viata vine de la sine. Nu e suficient sa crezi in ceva...,trebuie sa ai si forta de a invinge
piedicile si de a lupta."
"Fetele rele ajung unde vor...si in "CER"si pe "PAMANT"!

suflet in 2 trupuri...

Iubirea...otrava rafinata si perfida? preludiul ei te imbata... simti fericirea "adevarata" iti doresti apoi , sa opresti timpul...si sa pastrezi acel moment de tandrete infinita o eternitate....
Iubirea...e "acela" cu care treci zi de zi prin peretii de vata ai vietii, iar cand acesta iti zambeste... te reindragostesti ;in momentul acela....tot ceea ce te inconjoara pare atat de mic...simti ca ai vrea sa urli oadata tare:"DAAA!!!!!"
Iubirea...e omul pe care il iubesc!

fata in fata cu dezamagirea...!!!

...nu voi intelege niciodata aceasta "placere" a oamenilor de a deziluziona ....exact in momentul cand "tu idiotul", ti-ai dezbracat sufletul pe tava celuilalt lasandu-l dezinvolt si cu o oarecare siguranta...exact atunci ajungi sa te ciocnesti de superbele si elevatele minciuni apoi, te mai impiedici de nepasare, fugi de ipocrizie ...te gandesti oare de unde atata rautate...?si in final speranta dispare iar poarta dezamagirilor se deschide . Tot ceea ce era frumos se evapora ca apa dintr-un desert ,ramane doar nisipul si pamantul crepat de atata soare...iar sufletul intr-o amagire completa insa akum ma gandesc la acel citat :" Si daca perla de mare pret ,pentru a carei dobandire un om renunta la toate bunurile, se dovedeste pana la urma a fi falsa?Ce conteaza...cata vreme cel care o are nu stie!"

Jurnal sau Blog...???

....eh,de ce oamenii au nevoie de jurnale?

Aceasta intrebare bantuia de ceva vreme prin mintea mea...mi se parea ceva aiurea ..sa stai si sa scrii ca un idiot intr-un banal "caiet"...insa adevarul e ca noi,oamenii untem ca nise fluturi firavi iar ...prea -multele probleme ne coplesesc uneori,si stam meditam,meditam,meditam...fara nici o stare aproape ca niste plante ofilite ..ei bineun mod de a-ti lua caramida de pe inimioara si bolovanul de pe creier...te apuci si scrii un jurnal,de o fi bine de no fi...macar iti scrii toate ofurile,dorintele....nevoile.Asa ca eu in loc de jurnal, am gasit o alta modalitate blogul...

"Helllllllllllloooooo esti dusa!"...."tu nu ai ce face cu timpul liber?"..."ce ganduri te framanta..???"

...si uite asa..m-am gandit sa imi fac si eu un blog...

:D cat despre mine ..sunt aiurita ,excentrica ,nu sunt modesta (decat in situatii speciale)..:D,

vorbesc industrial ,hotarata....lipicioasa...bla ,bla ,bla

Carmen :*