...spectacolul

Cortina se deschide...iar din rezervorul de intamplari ale lumii incepe "spectacolul prostiei colective".Reusesti sa te nasti intr-o lume misterioasa. Bun venit in aceasta lume,unde iluziile domina iar realul e o "carpa" de sters pe jos....o inchisoare unde libertatea duce la un lesin cotidian de plictiseala, straduindu-te mereu sa mimezi starea in care vrei sa te aflii. O fiinta
nascuta la o moarte de buzunar. Suferind de o ciroza sufleteasca ti-ai "interzis" accesul la fericire, esti prea gol, prea uscat, prea cosmetizat...reusesti sa schitezi un zambet grav dupa o supradoza de melancolie.Devii obsesiv in a-ti cauta identitatea...intreband banal: cine...?ce...?cum..?
O lume unde cei mai multi mor pliati, asezati pe raftul ce le-a fost hazardit de natura si societate.
Cat de mult trebuie sa dai din tine, ca sa vrei atat de putin de la ceea ce e inafara ta...vrei sa renunti la statutul de "marioneta", gata sa salte pe sfori marunte de un papusar ascuns.Insa in acest spectacol cu totii suntem novici, candidam la un vartej de nisip intr-o clepsidra iar daca suntem amagiti sau umiliti este numai din vina noastra. Piesa e la final...se trage cortina, lumina reflectoarelor e din ce in ce mai slaba...deodata ma simt electocutat de un frison care imi zgaltaie fiinta..."cine" sunt eu? un biet spectator..."ce" vreau? un raspns...la intrebarea "cum "evadez?
Trebuie sa dau din coate pentru a ocupa un loc pe scena lumii, trebuie sa ma lupt pentru o idee
trebuie sa am o functie ,putere si bani...trebuie sa scriu, sa pictez sau sa compun, trebuie sa insemn "ceva" pentru semenii mei, geturile mele pot influenta sau schimba in vreun fel spectacolul lumii si toata viata sta si creste pe acest tesut de iluzii!