...după ce stii totul,vine indoiala

Nimic nu egalează cu gloria de a trai! Viața și tot ce ne oferă aceasta.

Paler zicea: " că viața e rotundă ca pămantul ,mergi...mergi și te trezești in același punct uneori ,doar ca ai riduri și amintiri".

Mai exact ca un vartej de nisip intr-o clepsidră....unde culorile vieții se preling in degete de intuneric,pipăind intinderea nisipului.

Vrand să știi cat mai multe ,riști să știi cate puțin din toate...dar sa nu stii aproape totul despre nimic. O prea mare curiozitate transformata in viciu,poate fi primejdioasă.

Omul e o mașinarie ciudată care pentru a-și dezvolta mușchii "psihici" are constant nevoie de suferințe și oprimare. Nu trebuie sa ne incapătanăm să explicam inexplicabilul, misterul de cele mai multe ori nu se lamurește ,el moare. Cautam fericire?!

Insa involuntar preț de-o bataie de inima constați că pană și samburele bucuriei este intotdeauna amar.

Azi dezamagirea s-a așezat in fotoliul vieții mele...rasfoindu-mi amintirile, singurul rai de unde omul nu poate fi izgonit. Uriașe hăuri de deznădejde imi remodelau sufletul .Prefer să inchid fermoarul poveștii.

Maine voi rade! pentru ca " rasul" e singurul dezinfectant de origine divină,iar de data aceasta voi rade la "timp",inainte să se intindă infecția!

...a te lua la tranta cu viața!

A trecut aproape un an. Mi-a fost dor să scriu , dor mărunt. Dor de regasire.
Timpul pare a fi cuprinzător, dar cand treci prin el...devine o portiţă ingustă, un fel de amestec intre hazard şi improvizaţie şi se consumă pan' la moarte intr-o continuă eclipsă de soare . Tarandu-te intr-un peisaj extenuat parcă de lumina gălagioasă ce cade peste "sufletele goale" , imbătranită sub un cer tanar și aproape funebră sub focul amiezii...exact cand omul incearcă să-și imagineze paradisul, obține un" infern" conturabil. Chinuit și fragil sufletește și-a pierdut credința și nu și-a mai gasit alta.Timpul inocentei ,e un paradis pierdut. Ce adevar instabil !
In acest timp nici nu am știut ce vreau , și poate nici nu vreau ceea ce știu ,ci vreau ceea ce nu știu!
Principala maladie a omului este curiozitatea instabila de a ști!

...caut si nu gasesc...!!!!???

...ma simt fascinata de cate se pot petrece intre un barbat si o femeie,ma uimesc iluziile in care cadem cu atata nonsalanta si cu o naivitate asemanatoare unui copil...pana
la un moment dat cand constatam ca "ne-a cam trecut" dragostea. Sunt admiratoarea celor care reusesc sa imbatraneasca plimbandu-se de mana.

CE ESTE DRAGOSTEA???

M-am uitat in dex si am gasit o definitie neterminata: Dragostea = sentiment de afectiune si de devotamant fata de cineva sau ceva; iubire; amor; raman oarecum nedumerita si caut apoi Iubire..= atasament sufletesc puternic fata de ceva / de cineva...; dragoste;amor; parca tot aceeasi culoare o are definitia, Amor= atasament ; afectiune; iubire;dragoste....

Caut si nu gasesc...pe cineva sa-mi explice simplitatea unei priviri care te electrocuteaza, in secunda 1 ajungand sa-ti taie respiratia...teama,nevoia,pretuirea ?...cum se face ca involuntar iti invadeaza gandurile, apare in orice vis romantic si constati cu fermitate ca este singura persoana capabila sa faca "echipa" cu tine... de ce suntem "tentati' sa iubim ca pe viata insasi , sa traim aceleasi stari, sa o provocam, sa fim cuprinsi de fericire , sa o protejam....oare pentru a fi mai puernici???de ce plangem cand sunem dezamagiti?..lacrima nu minte decat la actrite.

Nu toate iubirile au aceeasi forma, la fel cum barbatul si femeia nu iubesc la fel...ma gandesc la cel mai special om din viata mea de aceea imi propun sa-l iubesc inafara orcarei sheme sau in ciuda orcui...nu stiu daca el se va putea acorda la o iubire cu atatea vibratii, ma intreb daca nu sunt un motor mult prea puternic pentru o masina inca subreda...? ii datorez cel mai seducator dar primit vreodata - felul in care-l iubesc...el este inventatorul fiorului ce-mi strabate chiar si acum firea spinarii...

....oare aceasta persoana chiar exista??? e iubirea vietii mele??? si ...cine sunt eu?

Caut si nu gasesc...niste raspunsuri oarecum banale...le caut eu, poate si tu....intrebarea e unde le gasim?

...

...e atat de ciudat cum te incerca viata, la fel de ciudate sunt deciziile pe care trebuie sa le iei la un moment dat....si oricat de mult iti doresti s-o iei pe cea mai buna mereu va exista ceva care nu se potriveste in puzzle. Totul se aseamana cu o loterie, iar biletul castigator fiind calea catre "evadare"... daca esti fericitul castigator bravo tie , inseamna ca ai scapat de nebunie.

Dar cum nu se castiga atat de usor, trebuie sa faci fata provocarilor ....si-mi pare ca intr-o zi nu o sa mai reusim. Fiind om, se pare ca si pe mine ma incearca Cel de sus... nu stiu ce sa mai simt, frica?...ma ratacesc printre gandurile mele ca intr-un labirint; mila?...de mine si de toti pe care-i iubesc; nesiguranta...oare ce am devenit? ...un flux de stari si sentimente, o stare de incapacitate de a trece peste acea punte instabila....caut cu disperare pe cei ce ma pot ajuta ,unde sunt? e mult prea ceata ca sa-i vad! ma vreau pe mine acea femeie puternica si hotarata vreau sa trec peste toate...insa momentan totul e prea iritant, prea fals si prea sufocant...

Se zice ca timpul ne "vindeca" toate ranile...oare o fi asa???

...inca un pic si 20 !

Woow...!!! tind sa cred ca imbatranesc...constientizez ca mai sunt cateva zile si impinesc 20 de ani, gata!!! nu mai sunt copilandru sunt femeie in toata firea ...si parca incepe a-mi parea rau, e atat de bine cand esti inocent, cand toti roiesc in jurul tau ca albinele pe langa stup...cand esti protejat de navoadele minciunilor, fara escapade idioate si reprosuri...mi-e dor!
...insa sunt optimista -optimismul ucide teama de nou , deja ma gandesc la tot felul de maruntisuri : tort, cadouri , petrecere ,seara romantica , poate...o mica "stare de ebrietate" :D , dragoste....bla ,bla...
Cum ma vad la 20 de ani (...) ??? puternica! aceeasi "EU" zburdalnica, naiva si indragostita ...

????

E ciudat faptul ca la fel cum suntem indispensabile de aer , apa....de haine...de farduri, rujuri,creme si toate porcariile. Si mai ales de dorinta de a ramane mereu frumoase si tinere; barbatii ne fac sa ne pierdem uneori mintile ...cuvintele "alese", sarutari, dezmierdari...promisiuni desarte...ce mai tot tacamul!
E la fel de ciudat faptul ca nu putem renunta la ei, sunt niste copii mari...mereu interesati de noi "jucarii", ...tind sa cred ca sunt indragostiti mereu de jocuri ,de fotbal ,de box ,formula 1 si in tot vacarmul acesta ei se simt minunat de bine...
Nu recunosc diferenta dintre un ruj si un gloss...nu vor intelege niciodata de ce dureaza atat sa te hotarasti in privinta cumparaturilor...mereu intebandu-se :" ce naiba mai vor femeile acestea?!"
...oamenii sunt asemeni unui rau...asemeni undei ape curgatoare ,mereu se schimba...

...oare, cand trebuie sa inchei un capitol din viata ta?

Ma tot intreb, de ce cuvantul "ruptura"...evoca spontan viata amoroasa?

Este evident faptul ca, iubirile actuale sunt deseori efemere...insa ne confruntam deseori cu alte cazuri precum: parasirea caminului familial, terminarea studiilor apoi, gasirea unui loc de munca

,urmand apoi pensionarea ....pierderea celor dragi,si asa mai departe....

Instinctiv ...asociem rupturile cu ideea de pierdere,de suferinta,cu lucrurile dure ale existentei si de cele mai multe ori cu esecul.Insa, gandindu-ne mai bine ne dam seama cat de mult schimbarile si plecarile ne-au transformat,eliberandu-ne de tot ceea ce simteam o "povara".

Ruptura poate fi dificila si salutara, cu totii reusim sa trecem prin ea...inca de la prima rasuflare pana la ultima, viata noastra reusind sa se construiasca prin separatie.De la cea mai anodina ,sculatul din pat dimineata pana la ...cea mai cumplita,pierderea unei fiinte dragi.

Orice ruptura ne obliga sa ne mobilizam tot ceea ce este "viu" in noi,apoi ea ne ajuta sa ne definim...diferentiindu-ne de ceilalti si sa reusim sa fim noi insine.

Mereu am trait, traim sau vom trai rupturi sentimentale,existentiale sau sociale...realitatea ne-o dovedeste ,asa e viata!