...a te lua la tranta cu viața!

A trecut aproape un an. Mi-a fost dor să scriu , dor mărunt. Dor de regasire.
Timpul pare a fi cuprinzător, dar cand treci prin el...devine o portiţă ingustă, un fel de amestec intre hazard şi improvizaţie şi se consumă pan' la moarte intr-o continuă eclipsă de soare . Tarandu-te intr-un peisaj extenuat parcă de lumina gălagioasă ce cade peste "sufletele goale" , imbătranită sub un cer tanar și aproape funebră sub focul amiezii...exact cand omul incearcă să-și imagineze paradisul, obține un" infern" conturabil. Chinuit și fragil sufletește și-a pierdut credința și nu și-a mai gasit alta.Timpul inocentei ,e un paradis pierdut. Ce adevar instabil !
In acest timp nici nu am știut ce vreau , și poate nici nu vreau ceea ce știu ,ci vreau ceea ce nu știu!
Principala maladie a omului este curiozitatea instabila de a ști!