Paler zicea: " că viața e rotundă ca pămantul ,mergi...mergi și te trezești in același punct uneori ,doar ca ai riduri și amintiri".
Mai exact ca un vartej de nisip intr-o clepsidră....unde culorile vieții se preling in degete de intuneric,pipăind intinderea nisipului.
Vrand să știi cat mai multe ,riști să știi cate puțin din toate...dar sa nu stii aproape totul despre nimic. O prea mare curiozitate transformata in viciu,poate fi primejdioasă.
Omul e o mașinarie ciudată care pentru a-și dezvolta mușchii "psihici" are constant nevoie de suferințe și oprimare. Nu trebuie sa ne incapătanăm să explicam inexplicabilul, misterul de cele mai multe ori nu se lamurește ,el moare. Cautam fericire?!
Insa involuntar preț de-o bataie de inima constați că pană și samburele bucuriei este intotdeauna amar.
Azi dezamagirea s-a așezat in fotoliul vieții mele...rasfoindu-mi amintirile, singurul rai de unde omul nu poate fi izgonit. Uriașe hăuri de deznădejde imi remodelau sufletul .Prefer să inchid fermoarul poveștii.
Maine voi rade! pentru ca " rasul" e singurul dezinfectant de origine divină,iar de data aceasta voi rade la "timp",inainte să se intindă infecția!
